I'm up in the woods

Nu cred in Dumnezeu. Nu cred...in iu..bine, cred in iubire, desi nu o simt si nici nu cred ca am simtit-o vreodata. Vreau sa ma fac psiholog. De ce? Pentru ca citesc oamenii. Bine. Si ii inteleg. Desi uneori nu vreau sa ii menajez, desi ii inteleg si ii compatimesc, uneori...ii ignor. Si doamne, sufera. Nu sunt altruist, bun sau sufletist. Sunt realist. Daca am motiv sa ajut, ajut. Daca am motiv sa ranesc, ranesc. Dar stii, cititorule, ce am invatat eu in viata asta scurta pe care am trait-o? Ca suntem animale. Ca suntem animale rationale. Si ca ura si durerea aduc numai ura si durere. Am invatat ca daca ma voi razbuna, nimeni nu va inceta sa urasca, doar din cauza comportamentului meu. Si stii ce am mai invatat? Ca toti avem probleme. Ca toti avem suparari si frustrari si, desi unii reactioneaza diferit, toti sunt indreptatiti sa faca ceea ce fac. Am mai invatat ca ... afectiunea apropie. Ca asa-zisa iubire creeaza buna voie si fericire. Nu sunt idealist, repet, ci realist. Ai putea spune chiar oportunist. Iar eu, cititorule, un egoist interesat, am realizat ca amabilitatea vindeca. Desi exista multi care nu stiu sa o aprecieze, o fac numai pentru ca au fost inselati in trecut. Gandeste-te la toata increderea, pe care ai pus-o in asa-zisii ,,oameni amabili'', pentru ca mai apoi sa fii tradat. Gandeste-te la cat ai suferit. Gandeste-te ca nu esti singurul aflat in situatia asta si ca ... desi nu recunosti, nu ti-ar strica putina afectiune. Sa-ti spuna cineva ca insemni ceva. Ca nu esti doar unul in alti 7 miliarde. Ai rabdare cu cei din jurul tau, cititorule, caci astfel nu vei castiga numai incredere si prietenie, dar propria ta fericire. Iti vei castiga fericirea. Cauta sa ierti si sa intelegi, iesi din frustrarea care te stapaneste sau....sau....vom ramane cu totii niste animale rationale frustrate si razbunatoare, intr-o lume...cruda, vorba aceea...